Like?:)

marți, 17 ianuarie 2017

Dare de seamă la mijloc de ianuarie

Ianuarie e trecut deja de jumătate și mă întreb cum a zburat; am recuperat din restanțele la treburi domestice, în week-end am reușit să înfrâng rufele nespălate, am strâns decorurile de Crăciun, mai clar, am refăcut acasă-ul. Ca bonus, am bătut covoarele pe zăpadă, fapt care a asigurat în casă miros de vacanță de iarnă cu portocale și rufe-carton pe suportul de uscare. 
Domnul meu s-a distrat cu tăiat lemne, cu spart gheața de pe aleile betonate, cu amenajat niște carne la tigaie - ca pretext pentru un sos cu iaurt și castraveți murați care l-a ispitit major - și el mai știe ce-a făcut, că nu ne-am întâlnit decât ocazional, pe terasă, la o țigară.
Pe moșie e liniște, găinile sunt crunt de grase și ouă din când în gând, pisicile sunt leneșe, Jinx scoate sunete belicoase în confruntarea cu motanul portocaliu, musafir din vecini. Câinii dorm doi câte doi în aceeași cușcă, alb cu alb, negru cu negru, mă mir cum reușesc Hades și Pepsi să stea în căsuța de 0,25 mp a lui Hades sau cum oile de Zăvod și Urma au loc amândoi în cușca de un metru pătrat a lui Zăvod (în toate căsuțele e pus strat generos de paie).
N-am avut nămeți ca-n alte locuri din țară, a nins frumos și așezat, spre 25 cm de zăpadă - n-am făcut poze din lipsă de timp sau de chef -, n-am văzut copii la sanie - asfaltat fiind drumul, mașinile circulă fără probleme și s-a dus minune de derdeluș -, n-am avut probleme.
Ziua creşte uşor, experimentăm bricheți și peleți - bricheții (sau brichetele, cum o fi corect) RUF sunt faini, cei ecowood au efect întarziat - îs buni de pus în foc pe post de lemn ultim -, peleții miros a chimicale, chiar dacă scrie pe ei că-s eco.
Ianuarie.

luni, 16 ianuarie 2017

Stop-cadre în iarnă

* Dinspre curtea păsărilor, prin zăpada virgină trece drept, ca o antenă GSM, o coadă neagră-noapte; la capătul cozii, Jinx scoate capul din zăpadă când și când, scrutează traiectoria și apoi iar se cufundă în zăpadă, doar coada rămânând din el.
* Mă uit la firele de electricitate şi-mi vine să le pun cheia sol şi note muzicale - în loc de cabluri pe cer, portative.
* Pe zăpada curată, se joacă doi câini negri cu o mâță alburie între ei. Câine negru, mâță alburie, câine negru - ca un biscuit Oreo.
* Scârțâit de zăpadă înghețată sub tălpi, poteci cu lopata roșie,  alb totul și frig, rațe pe barajul aproape înghețat, flori la ferestre.
* Mă plimb prin curte cu un țurțure în mână, din când în când topesc un strop din el cu buzele și-mi place senzația de arsură. În casă, suflu pe geamul cu flori de gheață, apoi șterg cu mâna și ochiul curățat e plin de zăpada grădinii. 
În sat, iarna e exclusiv albă. 

vineri, 13 ianuarie 2017

Restanţe III. Crăciun în Mioveni





Scurt, despre ultima vreme

Finalul lui 2016 a trecut ca o iluzie, n-am avut vreme de nimic ce nu ținea strict de supraviețuire, a noastră, a celor dragi, a dihăniilor din dotare. Totul făcut pe repede înainte, nici gând de odihna mult dorită, ceva pregătiri de sărbători, copilul nr. 1 acasă. N-am împodobit brazii din curte - i-ar fi chinuit câinuţele încercând să le ia decorurile, lăsăm pe anul viitor, când le va mai creşte minte şi lor -, doar casa şi urme fine prin chioşc şi pe-afară; de Crăciun am fost la bunici, apoi am mers să vedem luminițe în Pitești, în Mioveni. 
Răgaz am avut pe 26 și 27 decembrie. În rest, drumuri la spital, treburi acasă, de revelion câinuțele s-au speriat tare de la artificii, e prima dată când văd așa ceva, Hades s-a retras cuminte în căsuța lui, Zăvod a certat toate zgomotele, iar mâțele au dormit fără griji, înșirate în casă. 
Apoi noul an sub auspicii nu tocmai bune, toți patru acasă, după mai bine de patru ani, patru periuțe de dinți în baie - același model, culori diferite -, patru geci în cuierul din bibliotecă, portocale-n dormitor și ciocolată-n bibliotecă, un fel de retrăire a lui atunci, acasă, de care parcă nu ne despărțisem vreodată. 
Ianuarie cu zăpadă și frig, cu vânt sufocant și articulații mârâinde, mâini și picioare ușor degerate, mânuşi prinse de clanţe, nări lipite de ger şi temperaturi de -17 grade. Primul ianuarie cu o  stranie senzație să poți pleca/veni cu mașina acasă de fiecare dată, chiar dacă pe jos e zăpadă (drumul e deja curăţat la ora 6,30, cu material antiderapant împrăştiat). 
E greu, viața revine la normal, doar că normalul actual are alte coordonate și nu e ușor să ne adaptăm lor.
Vedea-vom cum va fi în continuare.

joi, 12 ianuarie 2017

Restanţe II. Crăciun în Pitești




Restanţe I. Crăciun acasă





Plăcere vinovată


Reclame, reclame, reclame

Selgros. Nu e pentru mine. Club pentru profesioniști, deschis acum și amatorilor. De bunătățuri. Nu mă încadrez în amatorii lor, oricât i-ar schimba pălăria Măriei cu pasionați de bunătățuri.
Kaufland are pentru tine... Îmi vine să cânt în continuare fructe, morcovi, vitamine. Ca la Teddy. Că ei au fost primii. Nu.
Farmacia inimii Catenaaaaa. Toate reclamele lor îmi jignesc inteligența.
Detergenți de orice fel. Creativii agențiilor de publicitate dau dovadă de lipsa totală a creativității. Tipele umblă după ele cu detergentul x sau își primesc prietenele de la ușă cu detergentul y. Foarte credibil.
Orange - da! Vodafone... hm. Digi - m-am cam săturat de zeghe, fie ele și făcând turism.
Dar mă distrează în continuare zânul de la BT, fie și deconspirat.
Și, de curând, cireașa de pe tort de la Cris Tim. N-au excelat niciodată (salamul săsesc cu puștoaica dulce a prins însă), au mai avut o reclamă proastă-n draci, dar acum au una și mai și. Se poate oare și mai prost?

luni, 9 ianuarie 2017

Greu...

Nu mai pot, Moni, nu mai pot.
Asta îmi tot spunea din vară, de când a căzut.  
Tatăl domnului meu. 
Omul care, de când l-am pierdut pe tata, a încercat să-mi fie și mie tată. 
Tu ești fata mea.
Fata pe care n-a avut-o niciodată, deși și-a dorit-o.
Vine Răzvan cu fetele lui - eu și cele două fiice ale noastre.
O vreme a luptat, apoi n-a mai vrut, n-a mai putut. 
De Crăciun s-a bucurat să fim împreună, înconjurat de cei de aproape, cu poze ale celor de departe pe pat, lângă el. 
Revelionul l-a prins la ATI, cu respirația din ce în ce mai mică.
Avea 83 de ani, dar n-am conceput să plece.  
A vrut să vină Miruna acasă; a venit. 
A vrut mulți preoți; cinci, plus Mircea, fiul său. 
A vrut zăpadă. Când în biserică se citeau dezlegările, afară ningea cu fulgi de gâscă.
Și-a programat eternitatea în sat, în marginea pădurii; acolo e.
I-am scris coroana.
Somn lin, tată! Răzvan și fetele lui.


4me

stats

:-D